miercuri, 25 mai 2011

Trebuie sa invatam sa convietuim langa ape...

a declarat directorul general al Apelor Romane, ing. DAVID CSABA


Anul trecut ne-am confruntat cu inundații devastatoare. Consideraţi că existau măsuri suplimentare care puteau fi puse în aplicare pentru a reduce mai mult pagubele produse?
Oamenii trebuie să înţeleagă faptul că nicăieri în lume nu există protecţie absolută împotriva inundaţiilor. Aveţi exemplu inundaţiilor din Europa de Vest, în ţări dezvoltate ca Franţa, Polonia sau Ungaria sau în cea de Est, în ţări ca Republica Moldova sau Ucraina Inundaţiile sunt fenomene naturale care au existat dintotdeauna și vor continua să existe, iar noi oamenii, trebuie să învăţăm să trăim alături de ele. Trebuie să învățăm să conviețuim lângă ape….

Și cum ar fi posibil acest lucru?
A conviețui lângă ape înseamnă că înțelegi ce înseamnă riscul la inundații și accepți să-ți iei, alături de măsurile luate de autorități, propriile măsuri de protecție. Acest principiu nu l-am inventat noi, Apele Române. Acest principiu este inspirat din practica europeană și este inclus în Directiva de management a inundațiilor adoptată de Uniunea Europeană, Directivă care face referire la astfel de principii cum ar fi: "apa este parte a unui întreg, "acumulaţi apa!"; "mai mult spaţiu pentru râuri" (lăsaţi râurile să curgă neîncorsetate); "convieţuirea cu viiturile” şi altele asemenea.

Să înțeleg că și oamenii, la rândul lor, au nevoie să accepte acest fenomen ca fiind unul natural și să se conformeze instrucțiunilor pe care le primesc de la autorități, dar și să-și ia propriile măsuri de protecție…
Nici nu vă puteți imagina cât de importantă este educația oamenilor în astfel de situații, când oamenii trebuie să înțeleagă că prioritară este viața lor. În foarte multe situații, reacțiile individuale adecvate pot deveni vitale. Sunt țări care au grupuri de voluntari educați să reacționeze imediat și să ajute autoritățile și oamenii la inundații. În astfel de situații, solidaritatea umană este esențială.

În acest caz, care este responsabilitatea autorităților?
Problema care se pune aici este aceea a gradului de protecţie posibil şi a costurilor pe care le implică realizarea acestui grad de protecţie, respectiv cât de mare este riscul acceptat de societate, precum şi necesitatea ca toţi cei care ar putea avea de suferit de pe urma inundaţiilor să completeze măsurile generale, luându-şi propriile precauţii. Sigur, este foarte greu să explici oamenilor afectați de inundații, care și-au pierdut casa și bunurile de ce o anumită localitate a fost afectată de ape, iar altele au scăpat. Pentru că pentru fiecare om contează casa şi bunurile lui. Cu toate acestea, prin eforturile nemijlocite ale Apelor Române, alături de echipele Jandarmeriei, Armatei sau cele ale IJSU, localităţi importante din Moldova, care se aflau sub ameninţarea directă a apelor, cum ar fi Răchiteni, Adjudeni, Tămăşeni, Roman şi Paşcani, au fost salvate de inundaţii. De exemplu, pentru apărarea orașului Roman, echipele Apelor Române au intervenit cu hidrobaraje, reuşind să închidă linia de apărare cam cu trei ore înainte de a se atinge vârful viiturii. Dacă nu se intervenea în forţă, urma deversarea şi inundarea unei părţi importante a oraşului. Din fericire, liniile de apărare din zona acestor localităţi au rezistat şi am reuşit să salvăm oamenii şi bunurile lor. Aceasta este și prioritatea noastră, aceea de a le proteja viața și bunurile.

Să înțeleg că aveți propriile echipe de intervenție?
Da, de-a lungul timpului, am investit în astfel de echipe și intenționăm să le extindem și pe viitor. La ora actuală, avem echipe de intervenție cu care putem merge oriunde, inclusiv peste hotare, să intervină în situații de urgență. Echipele noastre de intervenţie sunt alcătuite din oameni care ştiu ce au de făcut, oameni experimentaţi. Atunci când pleacă la o intervenţie, pleacă cu absolut tot ce le trebuie, începând de la maşini, hidrobaraje, sisteme de pompare, sisteme autonome de iluminat. Practic, nu depind de alţii, pentru că atunci când e vorba de intervenţii operative, contează fiecare minut pe care îl ai la dispoziţie. În momentul în care echipele noastre au ajuns, de exemplu la Galaţi, din acel dig de apărare de 4,5 kilometri era realizat un tronson mai mic în zona falezei din saci. Am găsit acolo Jandarmeria şi ISU, iar coordonarea tehnică a trecut la noi. A fost o experienţă nouă în sensul că am făcut apărare împotriva inundaţiilor pe străzi, ceea ce nu e uşor şi chiar neobişnuit. S-au făcut două linii de apărare: în prima fază s-a supraînălţat malul stâng al Dunării, iar a doua linie s-a desfăşurat pe străzi şi bulevarde. Chiar dacă nu s-a mai atins vârful prognozat al viiturii de pe Dunăre, datorită măsurilor luate de Apele Române, de atenuare a viiturilor de pe Siret,, prin salba de lacuri, sunt convins că am fi rezistat şi la cotele maxime prognozate de specialiştii de la INHGA.

După un an de la inundații, care sunt măsurile pe care le-au luat Apele Române pentru prevenirea inundațiilor?
Pe lângă banii alocați de la buget care ne-au ajutat să terminăm lucrări hidrotehnice importante în bazinele afectate, cea mai importantă realizare, pe care mi-am propus-o de altfel de la începutul mandatului meu, a fost accesarea fondurilor europene de pe AXA 5 POS MEDIU. Și iată că, până în prezent, am accesat deja 40 milioane de euro pentru elaborarea planurilor pentru prevenirea, protecţia şi diminuarea efectelor inundaţiilor din 10 bazine hidrografice.

Din cele 11 bazine hidrografice?
Da, este vorba despre bazinele hidrografice Crişuri, Someş-Tisa, Banat, Mureş, Buzău, Siret, Argeş-Vedea, Olt, Jiu, Dobrogea Litoral. Pentru Prut-Bârlad-un proiect major a cărui valoare este de 67 mil euro, aşteptăm aprobarea de la Bruxelles.

Din câte îmi amintesc acesta a fost un proiect început mai demult de către Administrația Națională ”Apele Române”...
Da, așa este. Este vorba de proiectul început încă din anul 2006 când a fost demarată acțiunea de elaborare a studiilor pentru bazinele hidrografice Someş-Tisa, Crişuri, Mureş, Banat, Jiu, Olt, Buzau şi Siret, dar, din cauza unor blocaje legislative și a lipsei de surse financiare, finanțarea fiind exclusiv de la bugetul de stat, proiectul s-a stopat. Din aceste motive şi nu numai, vă mărturisesc că am chiar o satisfacţie profesională deosebită, întrucât suntem cei mai avansaţi în accesarea de fonduri pentru hărţile de hazard la inundaţii.

În ce constă mai exact acest proiect?
Foarte pe scurt spus, hărţile de hazard la inundaţii vor indica, pe baza rezultatelor de modelare din teren, zonele inundabile. După elaborarea lor, acestea vor fi puse la dispoziţia Consiliilor Judeţene pentru a realiza hărţile de risc, care vor indica nivelul pagubelor care se vor produce şi zonele de evacuare a populaţiei, în baza datelor obţinute din hărţile de hazard.

Să înțeleg că, până în prezent nu avem hărți care să arate zonele inundabile?
Vreau să se înţeleagă foarte clar! La ora actuală, România dispune de hărţi, respectiv Planurile de apărare împotriva inundaţiilor, reactualizate în martie 2010, la nivelul fiecărei localităţi, la nivel de comună, sistem hidrotehnic, judeţ şi bazin hidrografic. Planurile amintite au fost calculate după inundațiile istorice și, pe baza lor, s-au trasat benzile de inundabilitate. In cadrul acestor planuri, sunt indicate zonele cele mai vulnerabile la inundaţii, identificate statistic cu ajutorul datelor istorice. Aceste planuri sunt la dispoziția tuturor autorităților implicate în managementul inundațiilor, fiind semnate de către toate părțile implicate.

Să înțeleg însă că este nevoie de mai mult de atât.....
Evenimentele de anul trecut, respectiv tipul acesta de viituri rapide şi scurgeri importante de pe versanţi, ne-au demonstrat faptul că efectul schimbărilor climatice se face din ce în ce mai mult resimţit prin această creştere în intensitate şi în frecvenţă a fenomenelor extreme şi, din acest punct de vedere, putem spune că orice zonă din România este expusă riscului la inundaţii. Astfel de fenomene au generat, în 2010, în Moldova, dar şi în judeţe ca Maramureş, Sălaj, Caraş-Severin, Constanţa, Harghita, Covasna, Dâmboviţa, viituri rapide, de tip flash-flood cu efecte greu de controlat, precum şi inundaţii cu debite foarte mari, repetabile într-un interval relativ scurt de timp faţă de scara istorică. Deosebirea dintre planurile de apărare pe care le avem în prezent şi hărţile care vor rezulta din modelarea hidraulică este aceea că hărţile de hazard la inundaţii vor arăta cu precizie ridicată extinderea zonei inundate şi, în anumite situaţii, vor putea să ofere informaţii referitoare la viteza apei, adâncimea apei la viituri, corespunzătoatoare unor debite cu diferite probabilităţi de depăşire (0,1%; 1%; 5%; 10%), adică inundaţii care se petrec o dată la 1000 de ani, o dată la 100 de ani, o dată la 20 ani, respectiv o dată la 10 ani.

Mai intenționați să depuneți și alte proiecte pe Axa 5 POS MEDIU?
Pentru Domeniul I de intervenţie, intenţionăm să depunem spre finanţare în jur de 20 de lucrări No Regret Measures (câte 1-3 din fiecare bazin hidrografic), precum şi prima parte din proiectul Watman, întrucât vă mărturisesc sincer că proiectele noastre au o valoare estimată la 483 mil euro (finanţare UE şi buget), iar fondurile alocate sunt doar de 329 mil euro, din care 270 mil euro este grant UE. Din acest punct de vedere, suntem o axă deficitară, în sensul că mai avem nevoie de suplimentarea finanţării acestor proiecte, în primă fază cu 160 mil euro, cât ar mai fi nevoie pentru finanţarea celor 20 de lucrări şi a primei părţi din proiectul Watman.

În ce constă portofoliul de lucrări pentru care doriți să accesați fondurile europene? Ne-ați putea da câteva detalii?
Lucrările No Regret Measures sunt lucrări de amenajare a unor cursuri de apă, cum ar fi amenajarea Someşului Mic, în municipiul Cluj-Napoca, amenajarea râului Putna, pe zona comunei Tifeşti, judeţul Vrancea sau râul Doamnei, pentru apărarea de inundaţii a localităţilor Corbi, Domneşti, Pietroşani, judeţul Argeş. De asemenea, sunt şi lucrări de regularizare a unor cursuri de apă, cum ar fi râul Tisa, la Remeţi, râul Târnava Mare, pe sectorul Albeşti-Odorheiul Secuiesc, din judeţul Harghita, râul Pogăniş şi afluenţii, pe sectorul Brebu la confluenţă cu râul Timiş, din judeţul Caraş-Severin. Dar sunt şi lucrări de punere în siguranţă, cum ar fi cele de pe râul Ialomiţa, pe sectorul Slobozia-Tăndărei sau cele din zona municipiului Urziceni. Dacă aţi observat poate, an de an, sunt probleme cu zăporul de pe Bistriţa, dar lucrarea este extrem de costisitoare şi statul român nu a avut până în acest moment sursele necesare să o finanţeze. De aceea, noi intenţionăm să accesăm fonduri pentru finanţarea acestei lucrări, în scopul reducerii gradului de risc la inundaţii pe râul Bistriţa pe sectorul Borca-Poiana Teiului, din judeţul Neamţ.

Din câte știu, și proiectul Watman a fost un proiect început de Apele Române a cărui realizare nu a mai fost posibilă tot din lipsă de fonduri. Doriți să-l realizați integral după primirea finanțării europene prin Axa 5?

După cum v-am explicat, fondurile sunt insuficiente pentru realizarea întregului proiect. Să vă detaliez: proiectul Watman se va realiza în două etape distincte. În prima etapă, se vor face investiţii pentru mărirea gradului de siguranţă la construcţiile hidrotehnice. In a doua etapă, sunt prevăzute investiţii pentru creşterea capacităţii de intervenţie în caz de calamităţi naturale. Din cauza fondurilor insuficiente pe AXA 5, noi intenţionăm să propunem spre finanţare, deocamdată, prima etapă care va viza: monitorizarea parametrilor de gospodărire a apelo şi a celor de urmărire specială a comportării construcţiilor hidrotehnice, crearea de centre de coordonare şi de intervenţie rapidă, cât şi punerea în siguranţă a barajelor. Proiectul Watman va integra datele şi informaţiile ce vor fi furnizate prin proiectele SIMIN şi DESWAT, în curs de implementare, creându-se astfel Sistemul Integrat Informaţional Decizional de date hidrologice şi de gospodărire a apelor.

Din informațiile deținute de mine, prin această Axă vor fi alocate și fonduri pentru proiecte de reducere a eroziunii costiere?
Da, este adevărat. În ceea ce priveşte Domeniul II de intervenţie, respectiv ”Reducerea eroziunii costiere”, proiectul urmăreşte realizarea Master-Planului pentru bazinul hidrografic Dobrogea-Litoral (situaţia terenurilor, prioritizarea lucrărilor urgente ce trebuie realizate etc.), precum şi elaborarea întregii documentaţii pentru lucrările urgente. Implementarea proiectului va dura până în toamna acestui an, urmând ca, până la finele acestui an, pe baza rezultatelor obţinute, să fie depusă o altă cerere de finanţare, care să cuprindă lucrările prioritare pentru reducerea eroziunii costiere, în valoare de 100 mil euro (85% finanţare UE, 15% cofinanţare de la buget). Desigur, estimările preliminare pe care le avem până acum ne determină să afirmăm faptul că nici această sumă nu va fi suficientă pentru realizarea tuturor lucrărilor necesare pentru reducerea eroziunii costiere. De aceea, şi în acest caz, va fi necesar să căutăm şi alte surse de finanţare.

Ce alte soluţii propuneţi pentru reducerea riscului la inundaţii?
În calitate de specialişti, nu putem să dăm soluţii exclusiviste şi ar fi riscant să facem asta. Din punctul nostru de vedere, acumulările permanente (baraje) şi nepermanente (poldere) au un rol extrem de important în atenuarea viiturilor. De exemplu, salba de lacuri de pe Siret, din administrarea SC Hidroelectrica (Galbeni-Movileni-Călimăneşti-Răcăciuni) a dus la decalarea viiturilor formate în anul 2010, dar şi acumularea Stânca-Costeşti, de pe Prut, unde Apele Române o administrează împreună cu partea moloveană şi unde, deşi au fost cinci viituri importante (vorbim tot de anul 2010), cu debite de peste 2000 mc/s, efectele produse de râul Prut au fost aproape nesemnificative, în raport cu situaţia din 2008. De aceea, în ciuda crizei economice, cred cu tărie că investiţiile în infrastructura de apărare a inundaţiilor ar trebui în continuare accelerate. Mi-aş dori foarte mult să se găsească fondurile necesare de a menţine acumulările pe care le avem la parametri optimi, iar, acolo unde au fost prevăzute, încă din anii’60, ca soluţii tehnice imperios necesare (de exemplu, acumularea Paşcani, pe râul Siret, Cosmeşti, pe râul Siret, la Hoghiz, pe râul Olt, canalul Siret-Bărăgan), astfel de investiţii să fie finalizate, într-un orizont de timp relativ scurt, ţinând cont şi de condiţiile de mediu actuale.

Digurile sunt în continuare soluţia cea mai bună?
Am afirmat în repetate rânduri că îndiguirea întregii ţări ar fi, fără îndoială, o mare greşeală. Imaginaţi-vă o căldare imensă, care, la un moment dat, se umple şi credeţi-mă, se poate umple foarte repede. Orice îndiguire excesivă, acolo unde nu este oportună, creează creşteri artificiale de debite şi niveluri, punând mai multă presiune asupra digurilor, riscurile fiind majore mai ales pentru localitățile din aval. Până în prezent, multe dintre digurile realizate pentru protecţia terenurilor agricole au fost dimensionate în clasele de importanţă III-V, cu alte cuvinte, au fost făcute să reziste la inundaţii cu perioada de revenire de la 10 până la 50 ani. Aceste diguri apară în prezent şi noi zone locuite, necesitând reconsiderări ale încadrării în clase de importanţă şi implicit lucrări noi de supraînălţare/ reconsolidare.
Ultimele inundaţii ne-au arătat că digurile de pe Dunăre s-au rupt exact acolo unde existau vechi braţe ale fluviului, adică în foste zone inundabile. Acest lucru s-a datorat faptului că natura terenului era diferită acolo. Încă din anul 2006, specialiştii Administraţiei Naţionale „Apele Române" propuneau pentru Dunăre mai multe asemenea zone umede, de renaturare, care coincid cu locurile unde s-au produs în trecut ruperi de diguri, respectiv la Rast, Bistreţ, Nedeia, Călăraşi. În plus, soluţia creării de poldere este mai ieftină decât a îndiguirii albiei râurilor. Mai mult, terenul unui polder nu necesită exproprieri întrucât suprafaţa acestuia poate fi folosită în continuare de proprietari pentru culturi agricole. În acelaşi timp însă, sunt zone, inclusiv la Dunăre, unde digurile nu intră în administrarea ANAR (ele aparținând în prezent ANIF, instituție din subordinea Ministerului Agriculturii), dar unde este imperios necesară redimensionarea tehnico-economică a digurilor existente, cu accent pe zonele locuite, prin construcţii cu un nivel de asigurare coresponzătoare unor inundaţii care se produc statistic o dată la 100 de ani, iar, în zonele cu densitate mare de populaţie, până o dată la 1000 de ani.

Astfel de soluții, odată puse în practică, ne-ar oferi o protecție mai mare?
Evident, numai că soluţiile noastre, furnizate în calitate de specialişti, nu trebuie privite disparat, ci trebuie integrate într-o viziune de ansamblu, în care trebuie să se ţină cont de toţi factorii implicaţi. Atunci când se construieşte, de exemplu, un pod, trebuie să se gândească dacă acel pod nu este cumva subdimensionat şi ar putea crea probleme locuinţelor din aval. La acestea se adaugă şi găsirea unor soluţii locale, pentru scurgerea apelor pluviale provenite din ploi torenţiale, în marile oraşe în special, în condiţiile în care majoritatea sistemelor de canalizare sunt sub-dimensionate. De asemenea, autorităţile locale trebuie să înceapă urgent cadastrarea pâraielor locale, inclusiv includerea lor în Planurile de Amenajare a teritoriului, dar şi executarea unor lucrări de amenajare pe cursurile mici de apă din zona administrativă a acestora. Şi toate aceste soluţii trebuie integrate în Strategia Naţională de Management a Inundaţiilor.

Deci apărarea împotriva inundațiilor trebuie să fie un efort conjugat al mai multor instituții.
Exact. Este imposibil să fie altfel. Mai mult, trebuie avut în vedere un fenomen extrem de important, care, în ultimii ani s-a intensificat. Fenomenul flash-flood. Gândiți-vă că peste 60% din inundațiile care se produc la această oră în România sunt din cauza acestui fenomen. Acesta a fost accelerat şi de despăduririle masive care au avut loc, în ultimii ani. Stiţi câtă apă poate reţine un copac? Până la 100 l de apă. La problema amintită se adaugă încă una: urbanizarea excesivă, care a generat o „explozie” a construcţiilor de pe marginea râurilor. La o simplă privire pe hartă, veţi constata că sunt foarte multe case construite foarte aproape de apă. În aceste condiţii, la precipitaţiile care au fost în Bacău, de exemplu, pâraie care aveau un debit de sub 1mc/s au ajuns, doar în câteva ore, la debite şi de 300-350 mc/s, afectând exact casele situate în proximitatea apei.

Credeţi că nu au fost informaţi înainte de a-şi face casa pe marginea apei?
Sunt convins că oamenii care își construiesc casele foarte aproape de apă, adică în zone inundabile, au primit această informație înainte ca apele să le ia casele, dar, dincolo de responsabilitatea pe care o are fiecare instituţie implicată în managementul inundațiilor, trebuie ca fiecare om să devină conştient de riscul la care se expune atunci când îşi construieşte casa pe marginea râului. Vedeți, ne întoarcem la ce spuneam la începutul interviului: trebuie să acceptăm inundaţiile ca un fenomen natural şi să ne lăsăm educaţi de cei mai în măsură să facă acest lucru pentru a învăța cum să reacţionăm în raport cu inundaţiile și să ne luăm propriile măsuri de protecție.

Vă mulţumesc pentru timpul acordat şi sper ca cititorii noştri să fi reuşit să-şi răspundă măcar la o parte din întrebările legate de inundații.

Mini CV- David Csaba:
Nume: DÁVID Csaba
Data naşterii: 11.02.1956
Pregătire profesională: Institutul Politehnic ”Traian Vuia”, profilul Construcţii
hidrotehnice, Timişoara
Experienţa profesională anterioară:
2009-2010- ing sef Sistemul de Gospodărire a Apelor Mureș (din cadrul A.N. Apele Române)
2005-2009- director Administrația Bazinală de Apă Mureș (din cadrul A.N. Apele Române)
2002-2005- SC Hidroplast SRL, Târgu Mureş, director
1997-2002- SC Purător Ecotehnic SRL, Târgu Mureş, director tehnic;
1987-1997- Întreprinderea de Reţele Electrice, Târgu Mureş, proiectant principal
gradul III
1983-1997- Trustul de lucrări hidrotehnice speciale, grup de şantiere, Transilvania,
Târgu -Mureş, şef de lot;
1981-1983- Oficiul de gospodărire a apelor Târgu Mureş, şef de lot;

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu